Eu sunt ca o corabie călătorind pe mare
Ce 'n orice împrejurări e biruitoare
Fiindcă Domnul Dumnezeu e Cel ce-o stăpânește,
Fiindcă Cel Mântuitor e Cel ce-o cârmuiește!
Chiar dacă un val înalt și înfricoșător
S-ar ridica 'naintea ei ca un împotrivitor
Vrând ca pe un vas de lut să o zdrobească,
Ea va continua, în voie, să plutească!
Atunci când Dumnezeu este Căpitan,
Când la cârmă e Isus, marele Oștean,
Chiar și valul cel mai mare și mai înspumegat
Poate fi, pri-ntr-un cuvânt, oprit și alungat!
Chiar dacă stânci pietroase în drum s-ar arăta
Vrând să o străpungă pentru-a o scufunda
Ea în continuare va fi la suprafață
Și călătoria și-o va face-n siguranță!
Atunci când Dumnezeu este Căpitan,
Când la cârmă e Isus, marele Oștean,
Chiar și stânca cea mai tare și mai ascuțită
Poate fi, de focul sfânt, arsă și topită!
Chiar dacă o furtună tare și furioasă
Ar veni deodată peste ea, nemiloasă,
Vrând să o distrugă, s-o ducă la pierzare,
Ea va merge tot 'nainte, tot 'nainte încrezătoare!
Atunci când Dumnezeu este Căpitan,
Când la cârmă e Isus, marele Oștean,
Chiar și furtuna cea mai rea care groaznic urlă
Poate fi făcută să tacă fără gură!
Și astfel, dar, oricine pe Dumnezeu Îl are
La cârma vieții lui în lumea trecătoare,
Nu va fi dus la fund și nu va fi înfrânt
Nici de cel mai mare rău ce e pe ast Pământ!